Drama pisicilor
Cronicarul mărturiseşte că este un devotat cititor al rubricii SOS Bucureşti , ţinută în DILEMA Veche de Andrei Pippidi. Impărtăşeşte îngrijorările sale pentru felul în care Capitala noastră se degradează pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar trebui să o gospodărească şi protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate.
Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu d-nul Andrei Pippidi când a citit, în Dilema veche din 13-19 decembrie, articolul domniei sale despre prigonirea pisicilor în Bucureşti. Un rău pe lângă multe altele săvârşit în marele oraş, dar nu unul oarecare.
Scrie inspirat în Dilema veche d-nul Andrei Pippidi : "Există oraşe unde pisicile sunt doamne şi stăpâne. La Veneţia şi Roma sau la Atena. Ruinile antice sunt locuite de pisici, a căror vocaţie filozofică, de mult observată, se potriveşte cu un asemenea decor nobil. Grase şi autoritare, ca nişte sultane, pisicile de la Washington. Nervoase şi obraznice , pisicile de la Istanbul. Răsfăţate şi elegante, pisicile de la Paris. Acestea participă la viaţa locuitorilor umani,fără complexe de inferioritate".
Ce se întâmplă în Bucureştiul de azi cu aceste capricioase şi pline de graţie făpturi care în alte mari oraşe sunt "doamne şi stăpâne" ?
"La Bucureşti, pisicile n-au personalitate", scrie d-l Andrei Pippidi, adăugând însă îndată că nu din vina lor. Şi în continuare: "Sunt (...) un trib fugărit şi flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colţul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulţirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele
