Bietul Remes! Nici n-a cazut bine in lada cu caltabosi a istoriei ca a fost depasit, pe contrasens, in mare viteza. La volan: Orban, ministrul Transporturilor pe Capota.

A fost nevoie de Orban. A fost nevoie? Exact. Orban a lecuit, de ultimul trac, nepasarea si aroganta unei clase care munceste, de aproape 18 ani, la propria intronizare. Istoria acestei nenorociri a fost fondata cu acte in mare neregula, in 1991. Caritas, prima megacoproductie penala a tarii, a asociat strins lumea parla-demnitarilor si dreptul special la infractiune. A urmat, cu mare spor, o epoca lunga de spagi, deturnari si demolari bancare - vulnerabila, totusi, din pricina excesului de scriptologie. De aici, dusmanii ei de moarte: procurorul si flagrantul. Aceasta epoca s-a incheiat cu naufragiul filmat al lui Remes. Contramasurile au fost imediat puse in proiect. A aparut, astfel, initiativa de modificare a Codului penal. Preschimbarea da, practic, statut de ostatici atit procurorilor, cit si flagrantului. Semnele unei epoci noi si ale unei noi logici operationale deveneau, asadar, vizibile. Aceasta e epoca proclamata de episodul Orban.

E epoca eliberarii depline de retineri, temeri si limite. Epoca in care demnitarii nu se mai pazesc de flagrant, ci sint, permanent, in flagrant deschis, public si entuziast. Sindromul Remes - Muresan („vezi, sa nu ne asculte astia!“) a disparut. S-a resorbit. Profesorul Orban a predat, dintre troiene, o lectie magistrala. Cita siguranta, ce aer de diplomat vexat, cit dispret pentru gesturile de umanitate ultima! Feriti-va de catastrofe in compania lui Orban: va fi primul in barca de salvare, va avea dreptul la colacul de protocol si, la nevoie, va va trosni cu visla in cap. Cu Orban, si cu balurile de sfirsit de an, in care protipendada se premiaza incrucisat, se desavirseste declaratia de neatirnare si decuplarea de natiune a haitei inzes