Nu exista un sistem economic perfect. Toate au plusuri si minusuri, toate obliga din cand in cand la corectii si schimbare de accent.
Totusi, istoria economiei mondiale din ultimele secole, dar mai ales din ultimele decenii, ne invata un lucru fundamental: sistemele bazate pe libera initiativa si pe proprietate privata functioneaza in mod sistematic mai bine decat cele in care interventia statului este mai pronuntata. Aici nu vreau sa ridic problema regimurilor de tip comunist: ele au fost ingropate in majoritatea tarilor si mai agonizeaza doar in doua tari din lume, Coreea de Nord si Cuba.
Dar si tarile bazate pe libera initiativa si proprietate privata au, in diferite grade, interventionism statal - fie prin impunerea de reguli ce tind sa inlocuiasca rolul pietei, fie prin cresterea ponderii partii din PIB redistribuite prin mecanisme bugetare, fie prin ambele mecanisme. Or, si aici, experienta arata fara echivoc: regimurile mai liberale au mai mult succes decat cele mai interventioniste. Putem in acest sens sa analizam situatia lumii intregi la un moment dat sau sa luam o tara sau alta de-a lungul deceniilor, cand a fost condusa de diferite guverne. Concluzia va fi aceeasi.
Ma grabesc sa spun ca orientarea politicilor urmate intr-o tara sau alta nu este data neaparat de titulatura partidului/partidelor de la guvernare - chiar daca, statistic, s-ar parea ca partidele din jumatatea de dreapta au dus la performante economice mai bune decat cele din jumatatea de stanga. Intre exceptii as nota cazul Marii Britanii, condusa de laburisti de peste un deceniu, care este mai liberala si mai eficienta decat, sa spunem, Franta, condusa de si mai multa vreme de guverne "gaulliste", considerate de dreapta. Sau SUA, in care conducerea democratului Clinton a fost mai inclinata catre piata decat este cea a republicanului Bush - care sufoca economia americana