Localizata in centrul Peninsulei Balcanice, Macedonia otomana nu are granite politice clare, fiind formata din trei vilaiete: Salonic, Monastir (Bitolia) si Uskub (adica Skopje, numit vilaietul Kosovo incepand cu 1877). Un teritoriu in care se invecineaza numeroase etnii si unde se infrunta religiile, nu numai islamismul si crestinismul, ci si, in sanul ortodoxiei, Exarhatul bulgar si Patriarhia greceasca. Un teritoriu pentru potentialii mostenitori ai Imperiului Otoman, Serbia, Bulgaria si Grecia, fara a uita de Romania, care se intereseaza de populatia aromana, sau de aparitia unui nationalism propriu macedonean, care respinge pretentiile tuturor statelor vecine.
Din punct de vedere geografic, Macedonia se gaseste exact in mijlocul Peninsulei Balcanice. Iar insemnatatea sa geostrategica se afla la originea disputelor extrem de dure pentru acest teritoriu, inregistrate la inceputul secolului trecut. Pe scurt, oricare dintre statele balcanice ar fi detinut Macedonia ar fi dobandit o pozitie strategica dominanta in peninsula. Biserica si scoala se transforma in instrumente puternice de propaganda, actiune desfasurata de statele balcanice ale caror interese se intersecteaza in Macedonia. Intoleranta duce la aparitia unor organizatii cu caracter paramilitar. Sunt organizate mici cete inarmate pe tot cuprinsul Macedoniei, alcatuite mai ales din luptatori de gherila, care apeleaza la forta si la teroare. Acestia ataca atat fortele otomane, cat si pe rivalii lor crestini. Astfel ca, in primii ani ai secolului al XX-lea, situatia din aceasta regiune este pur si simplu incendiara. Anarhia este principala caracteristica a unei epoci in care jafurile, santajele, rapirile, crimele si izgonirea unor familii intregi devin omniprezente. Asistam la masacrarea unor sate intregi, la spectaculoase atacuri de trenuri, la incendierea moscheilor si a bisericilor.
Pr
