Ceea ce a facut cu putinta Galeria Posibila - spatiu privat destinat proiectelor vizuale, plastice si multimedia, deschise, situat la parterul imobilului din strada Popa Petre nr. 6 - prin gestul dezvaluitor, rememorator al lui Radu Dumitriu si cel curatorial si editorial al lui Matei Caltia (si al echipei lui de colaboratori si sustinatori entuziasti) nu inseamna decat rotunjirea dintr-o perspectiva acutizat contemporana a imaginii unui personaj emblematic al perioadei asa-zise optzeciste: pictorul, prietenul si incurabilul visator, care a fost Ion Dumitriu.
Aproape un mit, pentru cei de astazi, deprinsi mai mult cu flecareala legendarista decat cu cercetarea rabdatoare a dramatismului biografiei si operei unuia sau altuia dintre cei care parca prea in graba au parasit scena vie a artei si culturii autohtone. Ion Dumitriu este unul dintre ei.
El revine, iata, periodic printre noi, gratie Fundatiei ce-i poarta numele si-i perpetueaza memoria, cu aceasta dubla aureola de personaj fascinant si contradictoriu, de pictor al unor viziuni frematand de savoarea unor reverii bucolice sau onirice, dar si de conservator al unor halucinante vestigii ale existentei paradoxale si imunde pe care o traiam cu totii. Creatiile si "colectiile" sale devenisera adevarate peceti identitare ale "grupului de la Poiana Marului", printre initiatorii si animatorii caruia s-a aflat pana in clipa din urma.
Erau acolo, vara de vara, si uneori la zile de mari praznice crestine, reuniuni ale unui soi de disidente artistice. Manate nu neaparat de imbolduri non-conformiste, cat mai degraba de idealismul terapeutic al unei nevinovate estetici a recluziunii, care proba o moralitate atitudinala si o demnitate a ritualului creativ liber asumate. Evident, toate aflate in raspar cu conduitele doctrinare promovate de corifeii ideologici ai vremii si de slugarnica lor protipendada cu
