Amintiri de decembrie

Daca stai de vorba cu cei care au trait nemijlocit revolutia din decembrie 1989, ai senzatia ca multe din declaratiile lor au un caracter aproape ireal. Parca nici nu le vine sa creada ca ei sunt protagonistii acelor intamplari si nu altii. Multi dintre revolutionarii adevarati care atunci si-au pus sufletul in palma si puteau foarte usor sa treaca pe lumea cealalta, au fost umilliti in ultimul hal cand au descoperit ca certificat de revolutionar au si persoane care atunci, in acel sfarsit de decembrie, nici macar nu au fost in tara. De aceea ei nici nu mai vor sa vorbeasca. Sau marturiile sunt sobre, retinute, evita emfaza si detesta grandilocventa. Acestia sunt eroii care atunci, daca ar fi murit, n-ar mai fi stiut nimic din ce avea sa urmeze, de integrarea Romaniei in UE si in NATO, de coruptia triumfatoare, de gaunosenia politicenilor, de impostura frenetica, etc etc. Ar fi fost mai fericiti?

Violente gratuite

Dacia Mutulescu, nascuta in 1967, a fost retinuta in zona restaurantului Gradinita in ziua de 21 decembrie 1989 si dupa ce a fost serios molestata a fost dusa, impreuna cu alti manifestanti, la Jilava. Incercase sa opreasca inaintarea unor transportoare militare. Iata marturia ei:

In dimineata zilei de 21 decembire 1989 ma aflam la domiciliul meu, situat pe strada Franklin nr 16, Bucuresti. La radio era transmis mitingul oficial in Piata Palatului. La un moment dat s-au auzit la radio o pocnitura si un strigat de femeie din multime, si transmisiunea s-a intrerupt. Dupa putin timp, am iesit din casa pentru a incerca sa vad ce se intampla. In Piata Palatului era mare vanzoleala, am vazut persoane care plecau schiopatand, plangand, cu hainele rupte. Am remarcat un morman constituit din pancarte rupte, de haine invalmasite, adunate intr-un colt al Pietei. Barbati in civil incercau sa-i convinga pe oamenii ca