- scris în seara de 7 decembrie 2007 -

Statuile din faţa Universităţii au intrat de mult în peisaj. Vodă Mihai, ridicînd braţul cu barda, călăreşte între cei doi dascăli, Heliade şi Lazăr, iar încă un om de carte, Haret, a fost adăugat mai tîrziu. Valorile secolului al XIX-lea se citesc în acest Panteon: cavalerul neînfricat întruchipează unitatea naţională şi independenţa, corelaţia herderiană între limbă şi etnicitate justifică prezenţa lui Lazăr, cel care a introdus învăţămîntul în româneşte, pe cînd Haret, organizatorul şcolilor, personifică educaţia democratică. Heliade-Rădulescu, pe al cărui soclu scrie: "Proclamaţia de la 1848", este intelectualul revoluţionar aşa cum era conceput în epocă, revărsare de ştiinţă enciclopedică, jurnalist şi tribun. Gestul semănătorului e tot ce poate fi mai potrivit pentru a evoca activitatea grea, felurită, vastă a omului care a fost astfel prezentat respectului naţiunii.

Nimeni nu şi-ar fi închipuit vreodată că o să vedem statuia lui Heliade împachetată în reclame. În jurul ei a apărut o schelărie metalică care susţine, pe toate patru părţile, o reclamă a Băncii Comerciale Române, instituţie a cărei clădire se află în spatele statuilor, pe latura semicirculară a pieţei. Cum a putut banca să-şi însuşească un monument de for public? Monument de artă plastică, după cum e înscrisă statuia în lista din 1955, monument istoric, conform listei în vigoare, din 2004. Indiferent de calitatea oficială care-i conferă protecţie, este o chestie de bun-simţ să nu-ţi baţi joc de un simbol asociat cu personalitatea oraşului şi chiar a ţării.

Operă a sculptorului italian Ettore Ferrari, acelaşi care a fost şi autorul statuii lui Ovidiu de la Constanţa, monumentul, ascuns astăzi îndărătul panourilor, aparţine şcolii romantice retuşate de stilul academic care beneficia de comenzile Guvernului la sfîrşitul veacului. Atelierul