La 21 Decembrie ′89, pe la ora 16.00, eram, impreuna cu un coleg, Emil Jurca, pe trotuarul de la Pescarul si Dunarea. Mitingul lui Ceausescu se sparsese. In zona, la Inter si la Universitate, ramasesera cateva sute de oameni. Pe stalpul de la parkingul subteran, Dan Iosif ragusise, indemnand lumea sa nu plece. Sub el, pe trotuar, cative studenti la Arhitectura desenau niste bannere. Nimic nu prevestea iminenta macelului. Poate, doar, lanturile de scutieri de la Regala. Am plecat pe la 16.4 La 21 Decembrie ′89, pe la ora 16.00, eram, impreuna cu un coleg, Emil Jurca, pe trotuarul de la Pescarul si Dunarea. Mitingul lui Ceausescu se sparsese. In zona, la Inter si la Universitate, ramasesera cateva sute de oameni. Pe stalpul de la parkingul subteran, Dan Iosif ragusise, indemnand lumea sa nu plece. Sub el, pe trotuar, cative studenti la Arhitectura desenau niste bannere. Nimic nu prevestea iminenta macelului. Poate, doar, lanturile de scutieri de la Regala. Am plecat pe la 16.4
La 21 Decembrie ′89, pe la ora 16.00, eram, impreuna cu un coleg, Emil Jurca, pe trotuarul de la Pescarul si Dunarea. Mitingul lui Ceausescu se sparsese. In zona, la Inter si la Universitate, ramasesera cateva sute de oameni. Pe stalpul de la parkingul subteran, Dan Iosif ragusise, indemnand lumea sa nu plece. Sub el, pe trotuar, cative studenti la Arhitectura desenau niste bannere. Nimic nu prevestea iminenta macelului. Poate, doar, lanturile de scutieri de la Regala. Am plecat pe la 16.45. Abia in Pasajul Mercur, auzind replica unui ins inalt, bine imbracat si tuns reglementar ('Nu s-o lasa ea, noaptea!'), a fost evident ca se apropia tragedia. Care s-a si produs, imediat ce a venit intunericul. Tineri striviti de senile sau ciuruiti de gloante, copii haituiti ca fiarele, totul intr-un cosmar iscat de minti bolnave, care refuzau sa inteleaga implacabilul. Cosmar care s-a prelungit, cu toat
