De Sfîntul Nicolae, a sosit la redacţie pe numele meu un foarte civilizat pliculeţ AIR BAG, trimis, într-o caligrafie exemplară, de Arion Ionăşcuţ din Turnu Severin, strada Alion nr. 1; l-am deschis respectuos şi am găsit mai întîi o scrisorică, iar în scrisorică o tăietură dintr-un recent "3,14" (nr. 198), o notă semnată R.C. în care îmi exprimam melancolia după pastiluţa aceea răcoritoare, Mentosan, dispărută din comerţul postdecembrist, după cum aflasem din Evenimentul zilei; mă gîndisem la ea ca "la o madlenă sărmană a vieţii în socialism", felul 4, la liber, după eclerul de la felul 3... Dl Ionăşcuţ îmi scria următoarele rînduri:

"Stimate domnule..., după cum vedeţi..." (stop!, în acea clipă, conformîndu-mă imediat, am cercetat plicul pînă în adîncul lui şi am descoperit cinci fişicuri alb-verzui pe care stătea scris cu majuscule: MENTOSANE) "...bomboana Mentosan trăieşte, dar nu ştiu dacă prosperă. Această bomboană nu este socialistă, cum o consideraţi Domnia voastră, este mai veche şi a traversat glorios şi cu demnitate iepoca. În general, ca să ştiţi cît adevăr este într-o ştire de presă trebuie împărţit cel puţin la 3,14.

Cu deosebită stimă, Arion Ionăşcuţ"

Vesel nevoie mare, într-o stare de graţie - de ce nu ar fi azi veselia o stare de graţie? - am desfăcut hîrtia, şi ea civilizată, a unui fişic, am numărat 7 bombonele albe şi am adîncit problema cum se cere, prin informaţie. Pe un fond verde ecologist, titlul cu majuscule albe: MENTOSANE (la plural, adică o mentosană, două...) era dominat de un elefănţel roşu care ţinea pe trompă o bombonea; sub el, cu litere cît o furnicuţă, se specificau ingredientele: zahăr (uau, nu am voie!), dextroză, mentol, amidon, adjuvant; apoi şi mai micile indicaţii: a se consuma înainte de mai 2008, a se păstra la un loc uscat, gramaj 17 gr. Plus grila aceea euro cu multe cifre sub beţişoare albe şi negr