Pentru romanii care petrec sarbatorile in strainatate, unde muncesc, zilele acestea sunt cele mai amare din viata lor. Ei sufera de dorul copiilor pe care i-au lasat in tara .
Decizia de a emigra este ca o sabie cu doua taisuri.
Aceasta e concluzia dupa ce am discutat cu romani stabiliti in Italia sau Spania, mai ales daca aduci vorba de copiii ramasi in tara. Pe de o parte exista avantajele economice, dar deseori apar adevarate drame cauzate de indepartarea de cei dragi si de schimbarea modului de trai.
Mihaela Stan (41 de ani), din Buzau, a lasat in urma plaiurile natale acum patru ani, cand, impreuna cu sotul sau, s-a stabilit in Castellon. "Am lasat acasa lumina ochilor mei, singurul copil pe care il am, o fetita. Atunci avea 16 ani, acum e studenta la Drept, in Brasov, si inca plange la telefon cand vorbesc cu ea", se confeseaza Mihaela.
Romanca poarta mereu cu ea fotografii ale fiicei sale si i se umezesc ochii cand se gandeste la "puiul ei de acasa". "stiu ca pachetele si banii pe care ii trimit luna de luna fetei mele nu pot inlocui dragostea parinteasca, dar este riscul pe care ni l-am asumat", completeaza Mihaela.
„Lacrimile nu mi le va putea sterge nimeni"
La cei 45 de ani ai sai, Viorica, originara din Caransebes, munceste de opt ani in Castellon: "Sunt in Spania cu sotul, iar fetele, Raluca si Ema, de 11 si 12 ani, au ramas acasa cu mama mea", spune Viorica, iar ochii i se umplu de lacrimi.
"Le sun aproape in fiecare zi, imi este nespus de dor de ele, le trimit bani si pachete, dar stii ce-mi spun? «Mama, cadoul pe care ni-l dorim de Craciun sunteti voi». Mi se rupe sufletul de cate ori ma gandesc la ele. Le doresc sa invete bine si sa fie la fel de cuminti ca pana acum si sa nu uite ca mama le iubeste mult."
Integral in Adevarul Pentru romanii care petrec sarbatoril
