Lipsa unor reguli clare ale gazetăriei provoacă derapaje jurnalistice. Sursa: EVZ

Cunoscut pentru atitudinea sa justiţiară, Robert Turcescu a difuzat, la Realitatea TV, o convorbire avută cu Ludovic Orban. Dincolo de cazul în sine, de greşelile şi minciunile lui Orban, ceea ce a făcut realizatorul Robert Turcescu este departe de a se numi gazetărie. Sau se poate numi gazetărie la limită. Din discuţie se observă limpede că nu vorbeau ministrul cu ziaristul, ci Robert cu prietenul său, Ludovic. Din acest motiv - conform deontologiei - ea nu trebuia difuzată. Era doar o convorbire între doi amici, deci nu una de interes public.

O a doua greşeală a profesorului de jurnalism Robert Turcescu este că a afirmat în emisiune că ministrul Ludovic Orban era beat şi l-a insultat. Or, din înregistrare reiese că Orban are într-adevăr probleme de pronunţie, este confuz, lipsit de coerenţă, dar este defensiv. Nicidecum ameninţător! Parcă cerea explicaţii de la prietenul său, cu lacrimile-n gât. Ameninţările au venit de la prezumtivul naş al lui Orban, la o diferenţă de câteva minute, atitudine care l-a făcut pe Turcescu, după cum singur mărturiseşte, să afirme că s-a creat o tensiune, ceea ce este cât se poate de adevărat.

O a treia greşeală a ziaristului Turcescu este că a manipulat în numele „interesului public“. Opinia publică murea de curiozitate să audă convorbirea, dar, dacă venea Orban în emisiune, totul era dat uitării. Nu discutăm moralitatea gestului de a înregistra discuţia cu un presupus prieten. Rămâne la latitudinea prietenilor domnului Turcescu să stabilească dacă-l vor mai suna sau nu ştiind să sunt înregistraţi.

Cum s-a ajuns la o asemenea nebunie în presă, la scandaluri între jurnalişti, la decizii ce implică un radicalism demn de viaţa politică, la un talibanism greu de închipuit? Nu doar partizanatul unor posturi