De la o tradiţie pierdută în ceaţa veacurilor s-a menţinut până astăzi unul dintre evenimentele care este puternic asimilat, la români, cu creştinismul: sacrificarea porcului la Ignat,

De la o tradiţie pierdută în ceaţa veacurilor s-a menţinut până astăzi unul dintre evenimentele care este puternic asimilat, la români, cu creştinismul: sacrificarea porcului la Ignat, dis-de-dimineaţă, în ziua de 20 decembrie. "Dacă nu tai porcul la Ignat, apoi o să slăbească", susţin bătrânii satelor.

Tot bătrânii îndeamnă femeile să dea de pomană, în acea zi, străchini cu făină, pentru a fi protejaţi porcii rămaşi în viaţă şi susţin că nu este bine să lucrezi în ziua de Ignat pentru că "îţi vor rupe porcii hainele întinse pe gard".

Creştinismul a acceptat practica sacrificării porcului ca secvenţă ce va preceda mereu marea sărbătoare religioasă a Crăciunului. Felul în care este pregătit porcul după înjunghiere, "pârlirea", trecerea corpului animalului prin flacără, pare că este mai mult decât o tehnică de preparare, fiind legată de rituri străvechi ale "arderii pe rug".

Tăierea porcului de Ignat este un obicei pur românesc. La sfârşitul Evului mediu, obiceiul a fost "creştinat". În orice loc din România, Crăciunul începe cu postul, care durează şase săptămâni: 15 noiembrie - 24 decembrie. Postul presupune renunţarea la carne, ouă şi lapte (mâncarea "de dulce"), la dragostea fizică, la băutură şi plata datoriilor.

Obrazul uns cu sânge = sănătate

La români sunt multe moduri specifice de a întâmpina Crăciunul, care se manifestă foarte direct prin tradiţii cum sunt "Umblatul cu icoana" (care semnifică naşterea lui Isus) sau punerea de bănuţi în buzunarele copiilor, pentru ca anul următor sa fie îmbelşugat (în Mehedinţi). Există multe sate din Vâlcea sau Prahova unde porcul este sacrificat a doua zi de Crăciun sau chiar a treia zi (D