Copilul este in extaz, trage de punga imensă in care i-au fost aduse cadourile. E aproape mai mare decăt el, dar nu depă-şeşte nici pe departe bucuria pe care i-a făcut-o Moşul dăruindu-i acea jucărie
"Moşule, mulţumesc că mi-ai adus telefon Spiderman! Mami, uite, telefon Spiderman! Mulţumeeesc moşuleeee!!!"
Â
Copilul este in extaz, trage de punga imensă in care i-au fost aduse cadourile. E aproape mai mare decăt el, dar nu depă-şeşte nici pe departe bucuria pe care i-a făcut-o Moşul dăruindu-i acea jucărie, printre multe alte cadouri care aşteaptă şi ele să fie descoperite de mănuţele băiatului, dar care au fost eclipsate, cel puţin pentru moment, de un om păianjen de cauciuc, dorit de el mai mult ca orice.
Sunt zeci de copii strănşi in jurul bradului de Crăciun. Cu toţii il aşteaptă pe Moş, cu toţii sunt rumeni in obrăjori şi sunt nerăbdători. Cum s-ar măsura, in ce anume s-ar măsura sau compara fericirea din sufleţelele lor? Ce fericire i-ar mai trebui lui, părintelui, in afară de căldura pe care o degajă o inimioară inocentă, pură de copil? Ce işi mai poate dori un părinte in afară de ochii surăzători, mănuţele pe care micuţul şi le frănge de emoţii pentru că se află in preajma Măriei Sale Moş Crăciun, colţul rochiţei mototolite in pumnul mic şi pufos, paşii mărunţi şi curioşi care-i dau tărcoale Moşului, două braţe minunate care se incolăcesc in jurul gătului, o guriţă prin care ies cuvinte perlate ce-ar trebui să fie o poezie de iarnă ori un glas cristalin ce dă naştere unui căntecel spus, dintr-o suflare, pentru Moş şi de dragul Moşului.
O fetiţă abia-şi ţine mărgăritarele de lacrimi să nu-i invadeze obrajii. Ce gănduri o chinuie intr-atăt incăt durerea ascunsă-i schimonoseşte feţişoara? Şi parcă acele gănduri o invadează intr-un galop de nestăvilit, pentru că lacrimile nu mai pot fi oprite şi curg şiroaie, după c
