Nu traiesc in lumea lui Iri si-a Monicai, nu am cunoscuti in Topul miliardarilor, nu frecventez mediile politice, n-am speculat la Bursa, n-am castigat la loto (pentru ca n-am jucat)."
N-am fost nominalizat intre „marii romani” (nici n-ar fi existat vreun motiv!), n-am candidat pentru „europarlamentare”, n-am beneficiat de medalii, premii si laude. Daca ma gandesc bine, singurul meu bilant palpabil pe 2007 sunt cele cateva mii de sudalme incasate in urma articolelor scrise in acest ziar si atacurile vehemente din ziarul „Ziua”.
Nu am, prin urmare, motive sa ma numar printre romanii fericiti. Dar nici motive mari de nefericire nu am!
Cum sa fii nefericit intr-o tara in care fiecare pasare piere pe limba ei? Unde s-a mai pomenit ca ministrul agiculturii sa cada din cauza caltabosilor, cel al justitiei, pe seama unor legi masluite, iar al transporturilor s-o pateasca in urma unui accident de circulatie?! Ati mai intalnit asa ceva?
Daca ma gandesc ca in dosarul meu de urmarire de la Securitate figureaza intre turnatorii de frunte un personaj care se lupta cu ghearele si cu dintii pentru „legea lustratiei”, am macar motive de constanta, durabila uimire! Incep sa cred acum, spre batranete, ca exista o justitie transumana, neiertatoare, care te asteapta la cotitura.
Sigur ca e ridicol ca Ludovic Orban sa fie atacat fara mila pentru ca i-a derapat masina. In fond, n-a murit nimeni. Ba chiar, de pe urma nepriceperii intr-ale sofatului (Orban e la a patra boacana de acest fel), o familie amarata s-ar putea sa aiba un Craciun mai imbelsugat. Si totusi, de ce e pus Orban sa plateasca atat de crunt? N-o fi la mijloc razbunarea (fie si involuntara) a celor care s-au folosit de el in sinistrele campanii ale lui 2007? Ba da: Orban plateste pentru marsaviile, reaua-credinta, ticalosia pe care le-a exhibat pe tot parcursul anului. @
