Motto: "Nu ne plangeti. Fiecare epoca are eroii ei". Academia Civica a gazduit miercuri, 12 decembrie, un simpozion la care au participat fosti detinuti politici arestati in 1959 si inchisi in lagarul de la Salcia. Dupa o introducere emotionanta facuta de Ana Blandiana, au urmat doua ore de "fapte de viata" in care fiecare si-a spus povestea. Apoi, fostii detinuti ("banditii", cum li se spunea in inchisoare) s-au deplasat la Liceul "Iulia Hasdeu", unde fiecare a incercat sa le vorbeasca elevilor din perspectiva unor oameni care au experimentat comunismul pe propria lor fiinta. Pentru noi, cei foarte tineri, Grupul de la Salcia ramane povestea exilului penitenciar al elitelor anonime care au refuzat totalitarismul. Rand pe rand, fostii detinuti (Florin Pavlovici, Alexandru Mihalcea, Eusebiu Muntean, Florin Stanescu, Mirel Stanescu, Ion Varlam) rememoreaza cruzimile, bestialitatile pe care le-au trait la Salcia (lagar amenajat pe malurile Dunarii). Toti au pomenit de Petre Constantinescu, fost detinut de drept comun ajuns "brigadier", un tip ciudat, recunoscut pentru crizele sale nervoase: deseori se arunca cu capul in usa, urland ca iesit din minti "Vin apele!!! Arde pamantul!!! Opriti apa!!!". Cu ani in urma, digul se rupsese, iar apele Dunarii dadusera navala. Era unul dintre putinii supravietuitori. Dar groaza, socul acelor momente nu se vor sterge niciodata; urletele oamenilor inghititi de ape il vor haitui pe vecie: "banditii" fusesera fortati sa stavileasca "cu pieptul" suvoaiele dezlantuite. Un dig de oameni mestecat de ape. A fost o crima monstruoasa. Anii de temnita ii descarneaza pe unii pana si de ultimele resturi de umanitate, ii abrutizeaza. Asta s-a intamplat si cu Petre Constantinescu. El este cel care le punea la gat cadavrelor, inainte de a fi ingropate in padurea Agaua, cate o placuta metalica cu un numar. Comunismul nu a permis omului, nici macar in