Andrei Oisteanu a fost bine inspirat adunand intre copertele aceluiasi volum1aproape douazeci de texte privitoare la Eliade si Culianu - articole publicate in revista 22, prefete, conferinte, interviuri -, ansamblu la prima vedere eterogen, dar care reflecta relatia complexa a autorului cu biografia si cu opera celor doua personalitati. O relatie extinsa pe doua epoci, inainte si dupa 1989, care a imbracat nu doar un caracter intelectual, ci si unul personal - Andrei Oisteanu s-a aflat in corespondenta cu Mircea Eliade si l-a intalnit pe Ioan Petru Culianu. O relatie in care a incercat sa intervina pe la mijlocul anilor 1980 si Securitatea, dupa cum aflam dintr-un savuros capitol ce descrie tentativa esuata a serviciilor secrete de a-l recruta pe "Oana" - Oisteanu ca agent de influenta pe langa Eliade. De altfel, umbra aceleiasi politii politice planeaza asupra asasinarii lui Culianu, in mai 1991, iar Andrei Oisteanu ne reaminteste in chip oportun in doua dintre textele sale - Intre "Garda de Lemn" si "Fiii lui Avram Iancu", respectiv 15 ani fara Culianu - de atmosfera de nationalism imbecil si de frustrari securistice care a putut inspira aceasta crima, salutata, de altfel, cateva luni mai tarziu, in paginile Romaniei Mari. Valoarea de marturie personala a mai multora dintre textele selectate de Andrei Oisteanu constituie unul dintre aspectele cele mai incitante ale volumului, mai ales pentru istoria intelectuala a Romaniei din anii 1980 - fie ca este vorba de povestea corespondentei autorului cu Eliade sau de tribulatiile publicarii interviului pe care i l-a acordat Culianu in 1984 si care a aparut in cele din urma in Revista de Istorie si Teorie Literara, in 1985. Acest interviu care lumineaza relatia lui Culianu, la mijlocul anilor 1980, nu doar cu Eliade, dar si cu o problematica intelectual-identitara romaneasca, merita readus in atentie, fie si numai pentru pr