Dacă ajungeţi, de sărbători, în preajma Schitului Darvari din Bucureşti, deschideţi şi poarta căminului de lângă schit. Cei 50 de locatari se bucură de oaspeţi, ca nişte Dacă ajungeţi, de sărbători, în preajma Schitului Darvari din Bucureşti, deschideţi şi poarta căminului de lângă schit. Cei 50 de locatari se bucură de oaspeţi, ca nişte copii...
Într-o dimineaţă de decembrie, am plecat în căutare de bunici. Şi-am ajuns în dreptul unei clădiri cu ferestre înalte, gard în gard cu o mănăstire de călugări. În miezul Bucureştiului, pe o stradă liniştită şi îngustă, strada Schitul Darvari, la numărul 1.
Îmi imaginam că voi găsi - la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte - nişte oameni trişti şi obosiţi de-atâta luptă cu viaţa, cu necazurile. Aşteptând să se sfârşească aici, departe de familie. Am găsit, în schimb, nişte bunicuţe vesele. Cu poala plină de mărgele şi de broderii. Bucurându-se de luna asta, când primesc o sumedenie de oaspeţi şi de daruri, în murmur de colindă.
Recunosc. Sintagma "cămin de bătrâni" nu trezea în mintea mea imagini prea plăcute. Ştiam, chiar înainte de-a ajunge, că voi găsi oameni singuri. Abătuţi. Cufundaţi în gânduri şi fără chef de vorbă. Mai cu seamă într-o lună de sărbători ale familiei. Într-o vilă a lui Malaxa, de lângă Schitul Darvari, "donată să fie cămin de bătrâni", am descoperit altceva. Oameni care au hotărât, cu de la sine putere, să ocolească singurătatea. Să rămână demni şi stăpâni pe propria viaţă până la sfârşit.
"Să fii un bătrân frumos"
Nu-i dau mai mult de 70 de ani. Părul alb, pieptănat cu grijă, rochie roşie şi, peste ea, un ilicuţ mai lung, brodat cu migală. "Să fii bătrân, sunt de acord, dar să fii un bătrân frumos", zice, zâmbind, Andreiana Andreiaş-Micu. O să împlinească în curând 88 de ani. "Par bine, nu? Dar să ştii că lupt să mă men
