Daca stiti ce inseamna "Watashi wa otaku desu" atunci fie faceti parte dintre oamenii demni de tot respectul care cunosc limba japoneza, fie sunteti la randul dumneavoastra un otaku. Termenul de otaku, care la origine avea o conotatie peiorativa, ii desemna pe cei a caror pasiune pentru un anumit lucru sau domeniu se transformase in obsesie. In afara Japoniei, termenul si-a pierdut insa latura negativa si ii caracterizeaza pe cei pasionati de manga si anime. Manga sunt, intr-o definitie care probabil i-ar infuria prin simplitate pe adevaratii otaku, benzile desenate japoneze. Iar anime sunt desenele animate japoneze, de multe ori inspirate din manga si care se bucura, cel putin in Romania, de un numar mai mare de fani. Istoria anime coboara undeva la inceputul secolului XX, prima incercare de acest gen datand din 1907. In Romania in schimb, anime-urile au patruns abia in anii ‘90, cand TVR a inceput sa difuzeze serii ca Sandy Belle, Candy Candy, Sailor Moon, repere esentiale ale copilariei multora dintre tinerii de azi. Unii dintre ei, mai pasionati, au inceput sa caute mai tarziu informatii pe Internet despre serialele lor preferate si asa, usor-usor, au patruns in universul anime. Astazi, orice fan care se respecta stie ca anime-urile nu se rezuma la fetitele cu puteri magice care se bat cu monstrii. Ele se impart in mai multe categorii, de la comedii la ecchi (serii cu continut sexual neimplicit) sau de la povesti cu samurai la science-fiction. Ele se adreseaza de asemenea unor categorii mai largi de telespectatori, astfel incat exista genuri speciale in functie de publicul tinta: Shõjo pentru adolescente, Shõnenpentru baieti, Seinen pentru barbati tineri, Josei pentru femei tinere, Kodomo pentru copii. Un rol hotarator in popularizarea anime-urilor il are Internetul, fie ca este vorba de transmiterea propriu-zisa a episoadelor, de intalniri virtuale intre fani sa