Este simptomatica inmultirea festivalurilor de teatru intr-un moment mai avantajos pentru lumea afacerilor decat acestei arte destinate unui public cel mai adesea cultivat, oricum neincadrabil gustului comun. Nicidecum stadioanelor. Sau manifestarilor grandilocvente pregatite noua de cativa "alesi", caci nu ne lipsesc structurile adaptate cerintelor timpului. Ar mai fi de adaugat ca, prin contaminare, cam aceleasi reprezentatii sunt plimbate dintr-un colt in altul al tarii, cam aceleasi nume se regasesc sub titulaturi pretioase, dar fara o reala identitate. Poate nu intamplator, un remarcabil om de teatru isi exprima indoiala, cu fiecare prilej, fata de semnificatia actului scenic intr-un timp care si-a iesit din matca, indaratnicindu-se sa-si afirme conditia de creator impotriva tuturor nevolniciilor si impotriva curentului. Motiv pentru care a decis sa revina in tara, unde nu asteapta vreo recompensa. Nici atunci cand neacceptarea vreunui premiu - de curand am asistat la faimosul targ al desertaciunilor Zece pentru Romania, pecetluind relatia dintre vechi si nou, vechi activisti, sperante de ultima generatie, cateva personalitati autentice strecurate in fundalul bruiat de cate o musca - risca sa se transforme intr-un scandal national prin refuzul unui joc al tuturor posibilitatilor. Desigur, avem de toate, presedinti, uniuni, senate, lideri de opinie si, cu toata austeritatea bugetara, banii nu lipsesc. Lor li s-au alaturat fosti constestatari/actuali oficiali, caci jurizarile isi au profitul lor. Pe langa notorietatea conjuncturala. Asa se face ca intalnim aceleasi personaje integrate retetei de succes, caci reteta a ajuns sa dicteze "valoarea" prin intermediul harnicilor comunicatori monopolizand toate canalele. Se configureaza astfel schita unui peisaj dupa batalie, desi batalia ramane una de culise. Iar in tara lui Caragiale, pana nu demult patron al festivalul