"Am fost educată să nu fac diferenţe între oameni, căci toţi suntem egali. Vroiam să am o viaţă normală, o casă...un soţ...chiar şi probleme. Nu m-am gândit că viaţa mea se va

"Am fost educată să nu fac diferenţe între oameni, căci toţi suntem egali. Vroiam să am o viaţă normală, o casă...un soţ...chiar şi probleme. Nu m-am gândit că viaţa mea se va schimba de la noapte la zi, atunci când l-am cunoscut pe Andres şi că toate sentimentele mele de dragoste şi iubire se vor transforma în lacrimi şi furie, că lucrurile în care credeam cu atâta sfinţenie, astăzi îmi sunt necunoscute"

Când Elena Estera a decis să plece în străinătate nu se gândea că va întâlni aici necazul şi dezamăgirea.

Chiar dacă acasă nu îi lipsea nimic, visa la o viaţă mai bună, vroia să fie independentă şi să poată alege viitorul ei. " Împlinisem 22 de ani; simţeam că e momentul să fac ceva cu viaţa mea şi în acelaşi timp să pot ajuta familia". Am plecat mai întâi în Germania, la Frankfurt, unde cu ajutorul unor vecini am găsit de muncă foarte repede. Aveam grijă de doi copii" - povesteşte Elena.

Din cauza faptului că nu s-a putut adapta mediului de trai şi nici nu a reuşit să înveţe limba germană, după doar câteva luni a plecat în Spania, unde o aşteptau prietenii de familie. Timp de şase luni de zile a locuit în localitatea Castilla La Mancha şi a lucrat ca ospătar într-un restaurant. "Mi-a plăcut mult în acea zonă, era linişte. De câte ori aveam liber de la serviciu, mă plimbam pe străduţele din sat. Aveam senzaţia că sunt acasă. Era frumos!"

A preferat totuşi să plece din acea zonă pentru că se câştiga foarte puţin, din cauză că erau mulţi români în zonă şi nu se găsea atât de uşor de lucru. Următoarea "oprire" a făcut-o în Villareal, un orăşel al provinciei Castellon. Atât de bine i-au mers lucrurile că a ajuns sâmbăta, iar duminica a şi început munca, tot ca osp