Dincolo insa de toate acestea, rezultatele sunt cum sunt pentru ca in economie nu se petrec miracole. Or, o perioada de numai un an era prea scurta pentru a permite schimbari economice, indeosebi de ordin structural, care ar putea fi trecute in contul apartenentei la UE. Erau insa de asteptat doua lucruri care, din pacate, nu s-au produs. In primul rand, un fel de disciplinare sau ordonare a scenei politice sub presiunea noilor responsabilitati europene, care ar fi trebuit sa treaca pe prim-plan pentru un debutant in UE. Dimpotriva, avem de a face cu cea mai mare incurcatura politica postdecembrista, extrem de greu de descalcit, precum si cu o guvernabilitate precara, realizata de un Executiv care beneficiaza de o sustinere parlamentara nu minoritara, ci pur si simplu marginala. In al doilea rand, era poate de asteptat ca, sub presiunea acelorasi responsabilitati europene, mai puternic constientizate odata cu aderarea, dar si dandu-se curs aplicarii unor norme comunitare, sa intervina o mai mare eficienta si mai putin clientelism in cheltuirea banului public. Dimpotriva, insa, clientelismul in cheltuirea banului public a depasit orice limite, atat la nivel central cat si la nivel local. Cu exceptia unor pomeni electorale care au mai echilibrat situatia, fondurile publice s-au indreptat mai mult spre zone si activitati de interes pentru diverse grupuri private, si nu prioritar spre nevoile cu adevarat stringente de interes public si social. Cred ca s-au schimbat fara noima, in orasele tarii, mai multe borduri decat in toti cei 17 ani anteriori din perioada postdecembrista, bordura fiind poate emblema cheltuirii clientelare a banului public, caci, la un cost de circa 50 de eurocenti, este achizitionata de administratiile drumurilor publice cu 6-7 euro! O frenezie a incorectitudinilor, neregulilor si clientelismului a cuprins toate nivelurile, indeosebi in legatura cu a