Işi sărbătoresc zilele astea majoratul. Nu e uşor să vorbeşti cu tineri de vărsta lor. Serioşi, copleşitor de adolescenţi, ingrozitor de puri, ii execută pe loc pe toţi cei care-i trimit la colţ pe tinerii din ziua de azi, pe motiv că sunt mult prea zbanghii. Lucrurile nu stau deloc aşa.
COPIII REVOLUŢIEI - De ce Ioana vrea să fie Ioana, şi nu victoria
Moto: "On nâest pas sérieux quand on a dix-sept ans" (nu eşti serios cănd ai 17 ani). (Arthur Rimbaud)
Deşi nu am fost un mare fan al lui Ceauşescu, mărturisesc că mi-ar fi plăcut să fiu printre acei pionieri (sau măcar şoimi ai patriei) care-i aduceau flori şi-l pupau, ţoc, ţoc, pe amăndoi obrajii, după rostirea unui text de inţelepciune juvenilă, alcătuit de ăia mari. Tovarăşe Nicolae Ceauşescu!
Pentru Ioana, Ceauşescu a fost unul care a făcut mult rău naţiei romăne, deşi a auzit de la părinţii ei că pe vremea lui aveau mai multe decăt acum. S-a născut la 22 decembrie, intr-un spital in care medicii numai de gravide n-aveau timp. Sau chef. Stăteau cu ochii-n televizor ca la un palpitant meci de judo in timp ce femeile se tărau in durerile facerii pe culoarele spitalului. Povestea Ioanei a inceput ca orice poveste: după un travaliu lung şi epuizant. Al mamei. Fireşte. Particular pentru povestea Ioanei (şi, de altfel, a intregii sale generaţii) este insă faptul că acest travaliu s-a definitivat nu numai cu un bebe in plus, dar şi cu un dictator in minus.
Mama spune că: "Nu ştiu la ce oră s-a născut. Habar n-am. Dar ştiu că după ce am născut-o am aflat c-a fugit Ceauşescu. Nici măcar nu pot să-i fac astrograma din cauză că nu ştiu ora naşterii". Ioana spune că. Două puncte. "Am auzit de mai multe ori povestea asta." Am inchis citatul. Adevărul e că nu e foarte vorbăreaţă. O exemplară timiditate ii execută pe loc pe toţi cei care sancţionează puritatea adolescenţ
