2007 va ramane, in istoria cinematografului romanesc, drept anul care a adus cele mai importante premii: Palme d’Or la Cannes si Academy Film Awards (pentru cel mai bun film si cea mai buna regie) pentru 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, al lui Cristian Mungiu; respectiv, premiul sectiunii Un Certain Regard, tot la Cannes, pentru California Dreamin’ (nesfarsit), al lui Cristian Nemescu. E greu de imaginat ca cinematografia romana va mai obtine prea curand un alt Palme d’Or. In momentul acesta, filmul romanesc e pe val, deci sunt de asteptat si alte premii mari, la festivaluri prestigioase, in anii ce vin, cu conditia sa existe si filme noi de valoare. In acelasi timp, 2007 e si anul cu cel mai mic numar de premiere romanesti in salile de cinema, dupa 2000 incoace: doar 6 filme de fictiune (lungmetraj), un documentar (tot lungmetraj) si un film de animatie au iesit in cinematografe. In plus, 3 premiere sunt la polul opus din punct de vedere calitativ fata de cele 2 premiate la Cannes. Acestea sunt: Ticalosii, de Serban Marinescu; Logodnicii din America, de Nicolae Margineanu; Ingerul necesar, de Gheorghe Preda. Pentru corectitudine, trebuie sa spun ca nu am vazut Dupa ea, de Cristina Ionescu, deci nu ma pot pronunta. Despre Ticalosii - thriller politic de proasta factura, fortat si prost lucrat de la scenariu si pana la montaj - am scris prin martie-aprilie, la momentul lansarii lui in cinematografe si n-am sa revin. Logodnicii din America e unul dintre acele exemple tipice de film romanesc lamentabil, fals in totalitate, cu replici rizibil de proaste si fortate, cu un joc al actorilor (in ciuda distributiei care-l include pe Marcel Iures, de exemplu) la fel de fortat ca tot restul. Cu puseuri de pretiozitate (vrea sa bifeze teme "la zi", cum ar fi homosexualitatea unui personaj, dar o face atat de caraghios...), cu un subiect si el care se vrea neaparat la ordinea zilei