S-ar părea că, într-o perioadă marcată de explozia consumului, efectul ar trebui să se resimtă şi pe piaţa de carte. Totuşi, dacă privim ansamblul pieţei, ar trebui să ne temperăm optimismul: creşterile sunt de doar câteva procente. În absenţa unor statistici oficiale ale industriei (editurile ar putea ocupa un loc de cinste într-un inedit clasament al celor mai puţin transparente sectoare, domeniu în care campioana absolută ar fi casele de producţie muzicală), si
S-ar părea că, într-o perioadă marcată de explozia consumului, efectul ar trebui să se resimtă şi pe piaţa de carte. Totuşi, dacă privim ansamblul pieţei, ar trebui să ne temperăm optimismul: creşterile sunt de doar câteva procente.
În absenţa unor statistici oficiale ale industriei (editurile ar putea ocupa un loc de cinste într-un inedit clasament al celor mai puţin transparente sectoare, domeniu în care campioana absolută ar fi casele de producţie muzicală), singurul reper credibil în domeniu sunt înregistrările din Depozitul Legal, de la Biblioteca Naţională a României; prin lege, editorii sunt obligaţi să remită acestei instituţii copii ale titlurilor editate. Astfel, pentru 2006 au fost înregistrate 15.182 de titluri de cărţi, iar pe 2007 (până la data de 18 decembrie) Depozitul Legal înregistrase 9.200 de titluri. Această diferenţă se datorează decalajului de timp în care cărţile ajung să fie inventariate de Biblioteca Naţională. Cu exact un an în urmă, pe 18 decembrie 2006, erau înregistrate 8.882 de titluri, restul de până la 15.182 intrând efectiv în scriptele Depozitului Legal abia în 2007. Cu alte cuvinte, dacă facem comparaţia dintre cifrele aferente datei de 18 decembrie, evoluţia pieţei de carte nu e deloc spectaculoasă, cel puţin din punctul de vedere al numărului de titluri editate: o creştere de doar patru-cinci procente în 2007 faţă de anul
