Pentru început, ambiţia României ar putea fi modestă: dezvoltarea de centre de cercetare IT unice în Europa de Est, care să combine tehnologiile din diverse sectoare. Anul 2007 a fost pentru România un an al oportunităţilor ratate. După euforia intrării în Uniunea Europeană şi beţia de promisiuni care i-a urmat, 2007 s-a derulat sub semnul unei nesfârşite degringolade politice, care ne-a frânat. Începând cu interminabila tevatură Băsesco-Tăriceanu şi continuând c

Pentru început, ambiţia României ar putea fi modestă: dezvoltarea de centre de cercetare IT unice în Europa de Est, care să combine tehnologiile din diverse sectoare.

Anul 2007 a fost pentru România un an al oportunităţilor ratate. După euforia intrării în Uniunea Europeană şi beţia de promisiuni care i-a urmat, 2007 s-a derulat sub semnul unei nesfârşite degringolade politice, care ne-a frânat. Începând cu interminabila tevatură Băsesco-Tăriceanu şi continuând cu eşecul zgomotos al referendumului pentru votul uninominal, primul an al României europene a fost o lungă şi dureroasă mişcare browniană. Rezultatul: ratarea accesului la importante fonduri, o economie ce riscă o aterizare brutală, politici populiste şi o inflaţie ce ameninţă să scape din frâu.

Mai importantă decât înşiruirea şanselor pierdute este, însă, identificarea mentalităţilor care stau în spatele lor şi care au făcut ca România să rămână în afara unor mişcări importante ce au loc pe plan european şi mondial. Una dintre aceste mentalităţi este dominaţia gândirii pe termen scurt. Aceasta frânează orice iniţiativă care costă bani acum, dar nu aduce profituri imediate. Este unul dintre principalele motive pentru care nu există nici un domeniu prin care România să se poată indentifica în rândul economiilor europene. Forţa de muncă ieftină a fost un avantaj pierdut pe