Ar fi frumos ca, din cand in cand, politicienii sa decida sa abandoneze ultimul racnet in materie de petrecut Craciunul cu un pahar de cognac pe marginea unei piscine din Dubai, latiti pe cate doua scaune intr-un cazinou in Las Vegas, scrutand cu luneta doua camile si trei tigri de la feresatra unui hotel din Kenya pentru a trimite o privire lumii reale, care-i aboneaza din patru in patru ani la taiat fruze de lauri pe propriile frunti.
Asa cum se decid sa fie penetrati de spiritul sarbatorilor in te miri care paradis din lume, pe care-l aleg cu ajutorul supremului gest al puterii banului, adica invartind globul pamantesc si punand pixul la intamplare, asa ar putea sa inchida ochii si sa aleaga un punct de pe harta tarii.
Oriunde s-ar duce, presupunand ca au o minima morala, ar descoperi cate sisteme solare exista intre ei si oamenii tarii.
Pana ar poposi in Baita de sub Codru, de exemplu, in Maramures, inainte de-a ajunge la sufletele oamenilor (ce gluma buna!), ar da cu nasul intr-o ceata groasa. Tot ce-ti poti dori, cand nu vezi la 20 de metri in fata, sunt gropile de la marginea drumului nesemnalizat decat sporadic.
Apoi, curbele care se ivesc de peste tot numai intre Zalau si Cehu Silvaniei, adica pe 30 de kilometri, drumul coteste de 90 de ori, si doar rareori te avertizeaza cate-un semn de circulatie ca e musai sa fii atent, ca sa nu te odihnesti intr-un sant sau in poietile oamenilor, printre vaci.
Te asterni la injurat, dar daca te prinde noaptea pe drumurile judetene, si nu poti depasi 60 de kilometri la ora, ca nu vrei sa te arunce curbele in odaile unde oamenii stau in jurul bradului, trebuie sa ai la indemana o jumatate de nitroglicerina, ca nervii iti baga inima intr-o falfaiala crancena.
In fine, dupa ce ar descoperi Romania, mereu surprinzatoare dar nu pentru locuitorii ei politic
