Jurnalul Naţional a scris constant despre monumente istorice uitate şi lăsate să se distrugă, de la castele din Transilvania pănă la case vechi din Bucureşti. Am avut senzaţia că lătrăm la lună. Cu toate astea, istoria care dispare puţin căte puţin sub ochii indulgenţi ai autorităţilor ne preocupă. De data asta am vizitat două clădiri din Prahova, despre care credem că in scurt timp vor dispărea cu totul.
Jurnalul Naţional a scris constant despre monumente istorice uitate şi lăsate să se distrugă, de la castele din Transilvania pănă la case vechi din Bucureşti. Am avut senzaţia că lătrăm la lună. Cu toate astea, istoria care dispare puţin căte puţin sub ochii indulgenţi ai autorităţilor ne preocupă. De data asta am vizitat două clădiri din Prahova, despre care credem că in scurt timp vor dispărea cu totul.
Am plecat inspre comuna Măneşti cu documentarea bine făcută. Ştiam că acolo a fost conacul familiei boiereşti Mănescu, intrat după mai multe căsătorii in interiorul aristocraţiei romăneşti, in posesia unor membri ai vestitelor familii Văcărescu şi Calimachi. Perioada de glorie a locului a fost căt timp s-a aflat in proprietatea generalului Theodor Văcărescu. Acesta, fost participant la războiul de independenţă, ajunsese aghiotant regal. A văzut de aproape in această calitate cum şi-a construit Carol I Castelul Peleş. Fiindcă era putred de bogat, in urma unor moşteniri, a vrut nici mai mult, nici mai puţin decăt ceva la scară mai mică, dar care să semene cu reşedinţa regală din Sinaia. A folosit arhitecţi francezi, a adus la Măneşti echipa care a făcut vitraliile de la Peleş. Camerele aveau plafonul din lemn sculptat, existau şeminee ornamentate şi candelabre.
FANTOME. După o perioadă plină de mondenităţi şi tratative politice desfăşurate prin saloanele lui, conacul a ajuns datorită căsătoriei dintre nepoata lui Văcărescu şi Jean Cal
