Finalul de an aduce parca de fiece data o mai mare viteza a curgerii timpului. Se-mbulzesc, nefiresc, o groaza de prostii avand care mai de care pretentia la statutul de prioritate. Ne omoram timpul propriu cu nenumarate pregatiri terestre. In loc sa dau intaietate unei binemeritate pauze in care sa meditez la cele de peste an, de peste viata, ma las tarat de curentii unor timpi improprii.
Personal simt uneori nevoia unor drastice simplificari. Ma stradui sa renunt la tot ceea ce se poate renunta, pentru a nu ma mai lasa tarat de curent. Este o altfel de incercare de a inota cu forte proaspete intr-un timp constient asumat. si gasesc, slava Domnului, numeroase tentatii zilnice pe care sa le inlatur: invitatii la conferinte, simpozioane, seminarii, lansari de carte, puzderie de intalniri formale sau doar informale, invitatii de a scrie in diverse locuri, etc. Mai grele sunt simplificarile atunci cand este vorba despre viata privata. Ar trebui sa nu mai citesc tampenii prin carti ori reviste. Ar trebui sa-nchid televizorul sau sa ma uit numai la cateva emisiuni si n-o fac. Ar trebui sa nu mai navighez in nestire pe internet, sa nu mai parcurg, fie si in viteza, nenumarate site-uri, blog-uri, etc. Este complicat. Uite-asa, ajung la nevointa...
Sacrificiile constau in primul rand in buna asezare fata de timpul propriu. A alege dintre nenumaratele variante de timpi improprii acel timp care iti apartine: timpul care te defineste cu adevarat. In limba romana nu exista din pacate un echivalent al expresiilor "take your time", ori "prenez votre temps"… Poate de aceea suntem atat de haotici si ne risipim nepermis de mult. Reasezarea aceasta poate deveni de-a dreptul un act spiritual. Daca stai si surprinzi in tine insuti propriul tau timp, te vei reaseza, pe rand, fata de timpul carnii si al sentimentelor, fata de timpul gandurilor chiar, ajungand
