Anul Nou calendaristic continua Calendele lui Ianuar
de la romani si a fost mostenit de toate tarile europene direct de la acestia. Aproape toate popoarele, la care
ne referim, sarbatoreau inainte Anul Nou primavara, odata cu invierea naturii si inceperea muncilor agricole.
Cea de a zecea luna la romani - dupa cum o dovedeste si numele ei din limba latina, december - la noi, in popor, se mai numeste si Udrea, Indrea sau Andrei, dupa numele sfantului Andrei "cap de iarna".
Anul Nou, moment al renasterii naturii si al vietii, ca o reeditare a actului creatiei, nu este specific numai crestinismului, el se gaseste la toate comunitatile din lume,
din cele mai vechi timpuri.
Cu 2000 de ani in urma, in Mesopotamia, de pilda, era numit Akitu si era sarbatorit odata cu luna noua din preajma echinoctiului de toamna
(in Asiria, la jumatatea lui septembrie). Egiptenii, fenicienii si persanii il sarbatoreau la echinoctiul de toamna (21 septembrie) iar grecii, pana in secolul al V-lea i. Hr., la solstitiul de iarna (21 decembrie). La romani, pana in 153 i. Hr.,
anul incepea la 1 martie; dupa aceea, data oficiala a fost 1 ianuarie, data confirmata de calendarul iulian (46 i. Hr.).
La iudei, anul incepea cu prima zi a lunii Tishri (6 septembrie - 5 octombrie: Rosh Hashana).
In evul mediu timpuriu, multi crestini europeni sarbatoreau inceputul anului la 25 martie (Bunavestire), desi anglo-saxonii considerau ziua de 25 decembrie ca incepere a anului. Wilhelm Cuceritorul a fost acela care a stabilit data zilei de Anul Nou pe 1 ianuarie insa, mai tarziu, Anglia a sarbatorit si ea Anul Nou, ca toata crestinatatea, la 25 martie. Data de 1 ianuarie, ca zi de Anul Nou, a fost restaurata in 1582, de calendarul gregorian, adoptat, imediat dupa aceea si de tarile romano-catolice. Cu timpul a fost adoptat si de alte tari: Sc
