Intr-o riguroasa tratare teatrala, regizorul Bocsárdi László ne provoaca la intalnirea cu un altfel de Don Juan scos din tiparele "clasice" ce-l definea doar ca un sperjur. Un fin apel la morala domina viziunea regizorala care, fara sa rescrie piesa lui Molière, ne dezvaluie un Don Juan, personaj sincer cu relele si bunele sale. Este un spectacol eveniment pe care nu il poti uita usor.
Cand la moda sunt adaptarile regizorale care ciopartesc dramaturgia clasica pentru a servi viziuni ce se vor originale cu orice pret, Bacsárdi László se retine de la pericolul unei adaptari subiective regizoral, fortate, a piesei lui "Don Juan" de Molière. Viziunea sa si-a propus doar sa atentioneze ca eroul legendar este un prototip existential specific oricarui timp istoric. Demonstratia prezentarii unui Don Juan ca personaj complex isi gaseste, de fapt, o substantiala motivare in scrierea lui Molière, evidentiata prin traducerea si subtila adaptare datorate lui Alice Georgescu. Filonul dramatic este scuturat de praful secolelor trecute in care Don Juan era doar eroul blamat, adaptarea respecta in esenta piesa si o transfera intr-o lume atemporala. Alice Georgescu isi permite sa "traduca" atractiv dramatic, esentializeaza conflictele si evidentiaza multiplele fatete ale personajelor centrale, Don Juan si Sganarelle. Modernizata prin traducere si adaptare, scrierea lui Molière, devine un material teatral maleabil pentru o viziune regizorala spectaculoasa, solid construita pe ideea scoaterii lui Don Juan din legenda. Ca intr-un film se deruleaza secventa dupa secventa, fiecare devenind argument pentru a descoperi un Don Juan libertin, dar si prieten de nadejde, aparator al onoarei, un om cinic, orgolios, dar si sincer in relatiile cu cei din jur. Toate femeiele il iubesc pe Don Juan, si el se indragosteste sincer de ele, dar le paraseste, pentru ca nu descopera femeia i