Cel mai trist Craciun din viata mea tocmai s-a dus pe pustii acum cateva minute. Este trecut de miezul noptii si nu ma pot opri din melancolie. Nu tu un shopping adevarat la Mall, nu tu distractie in club pana in zori, nu tu ture cu atv-ul la sosea.
Nici macar un macho musculos sa imi tina de cald, sau o tigara adevarata. Nu ca nu as sti unde e depozitul de testosteron sau furnizorul de smoke, dar mi-am jurat solemn sa ma abtin si de la una si de la alta. Macar o perioada …
Nu inseamna si ca nu ma gandesc In fine… Am petrecut zgribulita (inchisesem caloriferele pentru economie) in tovarasia unei sticle de Bordeaux. De la supermarket din colt, nu un vin de colectie, cum as fi baut altadata, dar totusi bun. Nu ma doare capul, vreau sa spun.
Cu ochii ficsi la flacara unei lumanari parfumate, versiune castravete, achizitionata in vremurile bune si bine folosita in compania derbedeului de Stefan, am meditat pana am atipit. In fond, ce mare lucru s-a intamplat?
Da, m-au infundat niste animale nenorocite, si? Care-i treaba? Mi-am plans de mila in ultima vreme de parca am pierdut fotoliul de la Casa Alba. Niste nenorocite si niste nenorociti m-au lucrat. Daca eram o oarecare, o salata ofilita, nici nu ma bagau in seama. M-au lucrat de buna ce sunt! Sunt cea mai tare!!!!
Ma lasi? Cine dracu’ crede bulshit-ul asta? Femeie, pai daca erai asa de tare, ii faceai tu pe ei. Hai, mars de aici ca bati campii.
Nu, nici metoda asta nu tine. Nici daca ma fac de KK, nici daca ma incurajez nu merge. Acum incerc de zor cu tarotul. Stau intepenita cu laptop-ul pe genunchi si navighez pe free tarot on line. Daca ar fi sa mai iau dupa chestiile astea, sunt pe val, nu inecata si aruncata la mal. Pe site-ul lui Michele Knight mi-a iesit o chestie fantasmagorica. Bani, noroc, roata norocului. Bla, bla, bla.
Maine
