Publicatia germana Die Tageszeitung, preluata de Rador, noteaza intr-o analiza ca in pofida unor indoieli existente, la inceputul anului 2007 Romania a fost cooptata in UE. De atunci se inregistreaza o evolutie, dar transformarile politice se impotmolesc. Nicolae Burulean isi inspecteaza gradina de zarzavat cu scepticism, tinand intr-o mana o sapaliga cu care mai da fara chef in pamânt. "Agricultura este la limita. Noi, micii producatori, nu mai avem vreun viitor", spune el resemnat.
Burulean locuieste in satul Chirnogi, la 60 de kilometri de Bucuresti, intr-un sat cu 2.000 de suflete aflat pe o sosea putin circulata. Pana la caderea dictaturii, in 1989, Burulean a fost mecanic auto la cooperativa locala, dupa aceea a devenit taran particular. Are 5,5 ha de teren pe care cultiva ceapa si ardei, telina si fasole, usturoi si patrunjel; iarna si primavara in solar, vara si toamna sub cerul liber. Legumele le vinde in piata unui orasel aflat in apropiere. Este mult de lucru pentru un venit modest - exact cat ii ajunge lui si sotiei pentru existenta.
Burulean a crezut ca dupa aderarea Romaniei la UE totul va deveni mai bun si mai usor. Dupa un an, este lamurit. "Sigur, sa cooptezi o tara cu atat de multe caracteristici balcanice a constituit o dovada de incredere din partea Europei", spune el si incepe dupa aceea sa ocarasca. Mai intai concurenta ieftina a concernelor alimentare olandeze si spaniole. Dupa aceea si propria sa tara: ocaraste haosul si birocratia autoritatilor, pe politicieni care sunt corupti si guverneaza paralel cu realitatea, centrala de la Bucuresti care a dat uitarii zonele rurale.
Atmosfera in proaspata tara membra UE este proasta. Desi economia este infloritoare in centrele cum ar fi Bucurestiul sau Timisoara, publicatiile relateaza in mod regulat despre numarul crescand al multimilionarilor, in provincie se simte pr
