Câte un mic neajuns, cum ar fi o scrisoare semnată doar cu iniţiale sau numai cu numele mic, şi cum ar mai fi, lângă poeme cu adevărat frumoase, absenţa fotografiei autorului, dar şi a câtorva date bibliogrfafice, absolut necesare pentru un debut, mă fac de atâtea ori să amân sărbătoarea, publicarea unui nume nou la Post-restantul României literare. Aşa am pus deoparte scrisoarea şi poemele Dorei Te., sosite astă vară, în plină caniculă, şi le activez prezenţa acum, la capătul lui 2007, când recitind scrisoarea şi poemele, le găsesc importante, printre reuşitele anului care tocmai stă să treacă. După o ceremonie dintre cele mai simple, constând în alegerea ei, se petrece acum aici. Ce îi rămâne de făcut este să ne facă cunoscut numele întreg, data şi locul naşterii şi cam atât deocamdată. Scrierea poemelor, mărturiseşte poeta, a fost una din puţinele îndeletniciri plăcute din ultima vreme. Le consideră ca şi pe nişte cusături provizorii cu împunsătură rară, însăilături de acum aproape doi ani. Cauzele banale care au declanşat versurile, au fost o iubire şi o despărţire. încercările, citite de prieteni, care au încurajat-o să scrie. "De mult am vrut să vi le trimit, dar mi-era milă de ele; nu aş fi vrut să le dau drumul în lume pentru că le ştiam prăpădite, sărăcuţe şi neînstare să se desprindă. Dar astăzi mă simt suficient de singură încât îmi spun că nu mai contează. Le expediez cu speranţa că îmi veţi scrie câteva vorbe de folos. Contează, poate, doar că lumina este dulce, şi plăcut este ochilor să privească soarele, şi peste toate acestea, scrisul de cărţi este fără sfârşit. Cu drag, Dora Te." (C. B.)

6 poeme de Dora Te

O moarte

Bunica era surâzătoare

mama plângea cu lacrimi şi suspine

sor-mea încerca s-o liniştească

în negru amândouă erau

neînchipuit de frumoase şi de tinere

Era dimi