Uninominalul a fost metamorfozat în ultimul an într-o marotă a politicienilor, fiind folosit ca vârf de lance în lupta politică, o luptă ce s-a dovedit sterilă, atâta vreme cât, deşi cetăţenii doresc o reformă electorală, ei nu s-au înghesuit să îşi exprime opţiunile în cadrul referendumului. Introducerea votului uninominal a fost un demers al societăţii civile, concret, al Asociaţiei Pro Democraţia (APD), care, conştientă că nu va putea fi realizat fără ajutorul policienilor, a decis îmbarcarea alături de ei, în încercarea de a reforma sistemul electoral autohton. Fără forţa mediatică de a spune cetăţenilor ce presupune proiectul, APD l-a lăsat pe mâna aleşilor, care l-au transformat în teren fertil al bătăliei politice. Protagoniştii au văzut încă o ocazie de a plăti poliţe, Traian Băsescu fiind vocea numărul unu în piesa uninominalului. Cert este că „votul uninominal“ este o sintagmă generală, care prinde contur numai dacă îi adaugi explicaţii, tocmai acest fapt fiind ignorat de politicieni. Ei au omis să lămurească opinia publică în legătură cu diversele sisteme de vot uninominal şi s-au plasat numai pe axa scrutin majoritar în două tururi (ai cărei vector a fost şeful statului) versus vot majoritar cu compensare (ai cărui vectori au fost ADP şi guvernul). Cât de mult au folosit preşedintele Băsescu şi opoziţia sa parlamentară şi guvernul motivul votului uninominal pentru câştigarea meciului politic, cu arbitru Curtea Constituţională, care până acum şi cel puţin în această partidă a arătat cartonaşul roşu numai executivul? O parte din răspuns ar putea fi în eşecul referendumului, iar celalaltă parte am putea-o afla anul viitor, când rămâne de văzut dacă se va dovedi că de fapt politicienii au cântat prohodul intenţiei de reformă electorală şi astfel românii nu vor avea ocazia să-şi aleagă reprezentanţii după un sistem novator. Traiectoria proiectului, în anu