La Bucuresti, taxiul nu e un lux, desi tarifele au cam luat-o razna. Cu un transport public (tramvaie, autobuze, troleibuze) dat peste cap de santierele edilitare anapoda, cu un metrou avand prea putine trasee si relatii, taxiul ramane adesea singurul mijloc de deplasare cat de cat accesibil. Cat de cat, pentru ca nu e mereu la indemana. In preajma Craciunului, a fost evident, cererea era mult, foarte mult peste oferta firmelor de taximetrie, trebuind zeci de minute ca sa prinzi o masina. La fel La Bucuresti, taxiul nu e un lux, desi tarifele au cam luat-o razna. Cu un transport public (tramvaie, autobuze, troleibuze) dat peste cap de santierele edilitare anapoda, cu un metrou avand prea putine trasee si relatii, taxiul ramane adesea singurul mijloc de deplasare cat de cat accesibil. Cat de cat, pentru ca nu e mereu la indemana. In preajma Craciunului, a fost evident, cererea era mult, foarte mult peste oferta firmelor de taximetrie, trebuind zeci de minute ca sa prinzi o masina. La fel
La Bucuresti, taxiul nu e un lux, desi tarifele au cam luat-o razna. Cu un transport public (tramvaie, autobuze, troleibuze) dat peste cap de santierele edilitare anapoda, cu un metrou avand prea putine trasee si relatii, taxiul ramane adesea singurul mijloc de deplasare cat de cat accesibil. Cat de cat, pentru ca nu e mereu la indemana. In preajma Craciunului, a fost evident, cererea era mult, foarte mult peste oferta firmelor de taximetrie, trebuind zeci de minute ca sa prinzi o masina. La fel, cand se strica vremea. Este limpede ca numarul de autorizatii (vreo 8.000, in Capitala) pentru aceasta prestatie e mult prea mic fata de solicitari. Si ca taximetria are inca loc de dezvoltare. Ce poate fi mai convingator decat faptul ca soferii doritori sa devina (sau sa ramana) taximetristi apeleaza la mitinguri si la alte forme de protest, spre a determina primarul general sa le elibe
