Deşi ideile politice ale lui Vasile Ernu nu-mi erau necunoscute, am citit cu o anume mirare interviul pe care îl acordă lui Cezar Paul-Bădescu în Adevărul literar şi artistic (din 12 decembrie a.c.). Mirarea începe de la titlu: "În sufletul nostru, Lenin rămîne un erou pozitiv". Acest "nostru", care într-un fel mă înglobează, este - orice s-ar spune - deranjant. E drept, Vasile Ernu se explică: "nostalgia" lui este în primul rînd a obiectelor şi elementelor din viaţa cotidiană în comunism, cum ar fi Brifcor, Cico sau îngheţata Polar (pe rol de madlene, completează Cezar Paul-Bădescu). Pe de altă parte, nu am cum să fiu de acord cu aserţiunile de genul "lumea nu s-a schimbat", e o "iluzie" că trăim într-o lume liberă, prezentul are "forme la fel de monstruoase şi urîte ca trecutul", economia liberală cunoaşte "mecanisme de represiune mult mai subversive" etc. Echivalenţa comunism-capitalism este un laitmotiv al extremei stîngi actuale şi declaraţiile lui Ernu i-ar face fericiţi pe José Bové, Ignacio Ramonet şi pe cei de la Le Monde diplomatique. Societatea democratică nu este totuna cu comunismul şi o confirmare în acest sens este însuşi simplul fapt că Vasile Ernu poate spune ce spune. La fel, afirmaţia: "de cînd există Europa, intelectualul este, prin natura lui, de stînga" e o enormitate. Ar fi ridicol să încep să dau liste cu mari intelectuali de dreapta. În fapt, nici nu este posibilă o discuţie pornind de la astfel de afirmaţii peremptorii.

În schimb, nu pot să las fără răspuns elogiul lui Lenin. Acesta - declară autorul lui Născut în URSS - este un mare nedreptăţit. Mari nedreptăţiţi - adaugă el - sînt şi Stalin, şi Ceauşescu. Ei sînt "un produs al nostru, al tuturor" (iarăşi acest plural neliniştitor). Şi încă: "Lenin, în mentalul nostru şi la nivel de sensibilitate intimă, rămîne un erou pozitiv (...) în ciuda întregii propagande de acum, antisovie