Cum, nu ştiţi cine a murit? Şi, pe cale de consecinţă, nu ştiţi nici cine ar trebui să trăiască, nu? Nici o problemă, asta este starea generală a naţiei. (Dacă asta poate fi vreo consolare...). Vorbim însă de adoptarea unei noi directive europene în domeniul "serviciilor media audiovizuale", care face cîteva însemnări cruciale pe răbojul a ceea ce s-a numit pînă acum, simplu, televiziune. Adoptarea noii directive - care schimbă cîteva reguli în cel mai penetrant mediu de comunicare în masă - vine după patru ani de consultări şi negocieri. În România, nici dezbaterea, nici negocierea, nici adoptarea nu a stîrnit vreun fior - sau măcar vreo ştire mai acătării.
Prima schimbare este şi cea mai dramatică: renunţarea la însuşi termenul de "televiziune". Directiva de referinţă în domeniu, pînă în momentul de faţă, era cea numită a "Televiziunii fără frontiere" şi reglementa cadrul în care trebuie să funcţioneze serviciile de televiziune pentru a putea fi recepţionate (în condiţii de egalitate de tratament) pe variile pieţe naţionale. Noua directivă (Directiva Serviciilor Media Audiovizuale, disponibilă la http://ec.europa.eu/ avpolicy/reg/tvwf/modernisation/proposal_2005/index_en.htm), adoptată la finele lui noiembrie, se numeşte a Serviciilor Media Audiovizuale şi transcende simpla (simpla!) "televiziune liniară". Adoptarea noii directive s-a impus cu necesitate datorită progresului tehnologic, care a împămîntenit deja, la nivelul utilizatorilor, serviciile "non-lineare" (serviciile de televiziune cu plată, de gen pay per view sau video on demand), dar şi cele mai greu de definit, disponibile online.
Ca atare, documentul european numeşte explicit serviciile de webcast şi streaming ca făcînd obiectul reglementării - şi acesta este un alt element de noutate. Este un pas înspre reglementarea conţinutului disponibil online. Reglementarea Internetului este un s
