Versuri scrise in inchisori

La noi, romanii, s-a inradacinat obiceiul ca de marile sarbatori crestine, ca si la momentele de bucurie personala, gandul si fapta buna sa ni se indrepte si spre cei bolnavi si saraci. A fost o vreme insa cand mare parte din lamura tarii - adica spuma generatiei interbelice - a infundat temnitele comuniste si nici un gand bun, nici o fapta crestina nu razbatea pana la ei. Din dorul aprig pentru casa, familie, mangaiere si sarbatori s-au nascut atunci, in captivitate, adevarate opere de arta.

Literatura detentiei (pe motive politice) nu este integral valoroasa, decat prin dimensiunea sa de document al unei epoci barbare, dar contine in sine si nestemate ale spiritului romanesc. Literatura din inchisori este un fenomen unic in istoria culturii noastre. Mai ales poezia a fost leac pentru toate suferintele, imbarbatare la ceas de frica si datatoare de speranta in multele momente de cumpana. Poezia a salvat minti de la ratacire. Poezia a pastrat vieti intregi.

E necesar sa pastram memoria vie a ceea ce ni s-a intamplat, iar poezia o face poate cel mai bine. In versurile acelea mustind de tristete si cutreierate de suspin se vede mai bine chipul lui Hristos din om. Si precum Hristos au fost chinuiti si acei inaintasi ai nostri, care au platit astfel pacatele unui neam intreg. Asa incat, la Nasterea Domnului, vedem potrivit a asculta, ca un zvon de departe, din adancul uitarii nerecunoscatoare, glasul colindatorilor cu lanturi la picioare.

Nu ca sa va intristati, ci pentru a pretui mai mult acest dar extraordinar pe care ni l-a facut Domnul: viata, si pentru a va aduce aminte de adevaratele valori ale acestei vieti, va oferim un grupaj de versuri scrise in inchisoare, la cate-un Craciun dupa gratii, de cativa din marii poeti ai puscariilor comuniste.

Sergiu Grossu

La geamul fulguit

La g