Indiferent de tot ce s-a petrecut cu noi timp de 12 luni, de neimpliniri, bucurii sau asteptari, avem o speciala relatie de iubire cu secunda dintre ani. Cand numaratoarea inversa ajunge la 1, ne luam avant, ne dezbracam de hainele vechiului an si pasim plini de incredere in cel nou.

Nu stim sa citim in stele, dar avem suficienta speranta sa ne citim inimile si descoperim in ele caldura.

Inspiram adanc si privim spre ceilalti. Cel putin o secunda, ii indragim. Iar daca cineva ne-ar conecta in acea clipa pe toti la un cablu de tensiune, Pamantul ar avea suficienta energie pentru a ne alimenta toate visele cu reusite.

Secundele urmatoare depind de noi. Putem pasi in noul an ingandurati si cu teama, sau putem sa ne lipim aripi de brate. Avem nevoie numai de un strop de speranta, si daca nu ne propunem imposibilul, nu vom pati precum Icar.

Nu suntem singuri, trebuie numai sa-i ingaduim pe cei de langa noi. Sa le raspundem cu iubire ori de cate ori indreapta spre noi sageti otravite.

In timp, vom descoperi ca varfurile nu ne vor mai zdreli trupurile, si vom putea sa le soptim, cu dragoste, ca mai exista o cale. Mai simpla, mai la indemana, pe care, ca sa pasim, ne trebuie mult mai putina energie.

Suntem o natie care-si cauta drumul. Admitem ca trebuie sa ne construim un viitor impreuna - un angrenaj unde fiecare are locul lui, fara sa-l stanjeneasca pe celalalt.

Acum un an, intram in Uniunea Europeana, desi majoritatea dintre noi nu aveam habar ce ni se intampla. Nu am reusit nici acum sa stabilim calea, dar o intrezarim.

Am priceput ca depinde de noi, si nu ni se cere imposibilul. Restul tarilor UE n-au construit degeaba, si chiar daca motorul lumii se invarte in jurul banilor, daca avem suficienta minte, putem sa devenim o rotita pe care nu poti s-o arunci.

Societ