Romania lui decembrie 2007, la un an de UE, seamana al naibii de tare cu aia a lui 2004, la doi ani inainte. Autoritatile isi vad de meciurile interne. Aderarea a trecut la "pasive", "chestii cu care ne mindrim cind avem timp". Modernizarea tarii este pe planul doi sau trei si se face cind avem pauza in meciul cu "palatul alalalt". Sfirsitul anului 2004. Bruxelles. Hotel Le Meridien. 5 stele. Hol. Afara ploua. Inauntru, nu. Afara, trafic. Inauntru, o muzica de pian. In surdina. Berea, buna. Personalul, distant, cu miscari elegante, similare majordomilor englezi. Ca in toate hotelurile de 5 stele. Liniste tihnita. Decoratiuni elegante. Se vorbeste semi-soptit. Pe la patru dupa-amiaza, usile de la intrare se deschid in forta. Un domn striga puternic, in romaneste, stricind tihna locala: "Da, mai, da, l-am eliberat". Altul ii raspunde: "Cum, ma, cum? Cum naiba l-am eliberat?". "Uite-asa, ne-a facut mosu', pe lista de ieri nu era, azi l-a bagat pe la mijloc". "Si tu n-ai verificat?". "Erau multi, ma, mi-a scapat". Prima voce ii apartinea lui Alin Teodorescu, seful cancelariei primului ministru. Al doilea era chiar el, primul ministru. Adrian Nastase. Veneau de la aeroport. Pe drum, cind si-au deschis telefoanele, tocmai au aflat ca semnasera decretul de gratiere a lui Miron Cozma. Amindoi erau livizi. Ceilalti membri ai delegatiei vorbeau deja non stop la mobile cu presa din tara. Delegatia venise la Bruxelles, la Consiliul European, pentru ca tocmai se terminasera negocierile de aderare a Romaniei la UE. Septembrie 2007. Bucuresti, cladirea TVR, intrarea Pangratti, sala de la etajul doi din "carfur" (asta e cladirea albastra de linga intrare, unde stau sefii). E o sedinta. Adunati sint reprezentantii partidelor politice parlamentare si cei ai televiziunii publice. Incearca sa negocieze temele campaniei electorale pentru Parlamentul European. Punctul de vedere al TVR: ce