SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

In anii de după război, păinea s-a dat pe cartelă. Despre cartelă, lumea vorbea ca despre un drept. Unii n-aveau dreptul, pentru că măncaseră pe săturate inainte de război. Pentru copilul Vasile B., ce spunea unul şi altul in cartier aşa era. Altfel, ar fi trebuit să creadă că oamenii mari erau unul mai tămpit ca altul.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

In anii de după război, păinea s-a dat pe cartelă. Despre cartelă, lumea vorbea ca despre un drept. Unii n-aveau dreptul, pentru că măncaseră pe săturate inainte de război. Pentru copilul Vasile B., ce spunea unul şi altul in cartier aşa era. Altfel, ar fi trebuit să creadă că oamenii mari erau unul mai tămpit ca altul. Mă, i-a zis un vecin, ai tăi s-au imbuibat, c-au fost cărciumari, acum e răndul nostru să măncăm. Vasile B. avea de mic simţul echităţii. Deşi nu ştia cum trăiseră ai lui inainte de război, i s-a părut corect ce-i zisese vecinul şi şi-a propus să rabde vreo cinci ani, ca să-l vadă mulţumit. A răbdat de foame două zile, dar vecinul nu dădea semne c-ar fi sesizat vreo schimbare in raporturile dintre sătui şi flămănzi şi a devenit agresiv. Acum e vremea noastră, a proletariatului, i-a zis el copilului Vasile B., destul aţi supt săngele poporului!

La centrul de distribuţie, păinea nu venise de o săptămănă, totuşi oamenii stăteau la coadă, iar cei din faţă făceau scandal c-au fost primii. Vasile B. n-avea nici bani, nici cartelă, totuşi s-a aşezat şi el la coadă. Şi, fiindcă era mic, s-a strecurat pănă aproape de ghişeul unde se străngeau bonurile. Mă Vasilică, i-a zis vănzătoarea care se uita de o săptămănă in lungul străzii să-i vină păinea şi s-o impartă la oameni, poate că ai talent la păine. Ia du-te, mă, pe la primărie, unde se dau cartele. Să le spui că ţi-e foame şi că eşti mic.

La Primărie, de distribuirea cartelelor