Un milion de oameni şi nici o sticlă aruncată pe jos. Nici un ciob, nici o petardă printre picioare care să-ţi deregleze metabolismul. O explozie de lumină şi de culoare prăvălită intre un munte şi-o mare. Un talmeş-balmeş general care descrie perfecţiunea. Un oraş chinezesc care respiră occidental. Anul Nou a venit la fel ca el. Excentric şi bizar.

Corespondenţă din Hong Kong

Un milion de oameni şi nici o sticlă aruncată pe jos. Nici un ciob, nici o petardă printre picioare care să-ţi deregleze metabolismul. O explozie de lumină şi de culoare prăvălită intre un munte şi-o mare. Un talmeş-balmeş general care descrie perfecţiunea. Un oraş chinezesc care respiră occidental. Anul Nou a venit la fel ca el. Excentric şi bizar.

Trei… doi… unu! Happy New Yeaaaar! La aproximativ 9.000 de kilometri distanţă de Bucureşti, Anul Nou a venit mai repede, excentric şi bizar. Hong Kongul e in sine un oraş chinezesc care nu are nimic de-a face cu accepţia romănului pentru expresia "made in China". Altfel decăt toate calificativele pe care le-aş putea inşirui, dar edificator printr-un singur cuvănt: fascinant. Un furnicar de oameni incălciţi printre clădiri cărora abia le zăreşti acoperişul, o isterie cuantificată in miliarde de beculeţe amestecate intr-un talmeş-balmeş de culori, vaporaşe radioase impodobite cu bandiere de pe care rage gura căscată a căte unui dragon. E panorama de pe Avenue of Stars, din Tsim Sha Tsui, un fel de bulevard à la Hollywood unde Jackie Chan şi alţi Chan sau Lee şi-au lăsat amprentele in asfalt. In ajun de An Nou, un milion dintre cele şapte miloane pe care le numără Hong Kongul se adună aici pentru a admira explozia de lumini care bubuie năucitor la miezul nopţii de pe acoperişul turnului IFC, Centrul Financiar Internaţional - cea mai inaltă clădire din oraş, un mamut de sticlă şi oţel cu 88 de etaje şi peste 4