Asemeni unei piese de teatru, şi in organism trebuie să existe un echilibru intre personajele bune şi personajele rele. Fiindcă, dacă intr-o piesă se rupe acest echilibru, pot căştiga eroii negativi, şi atunci sutele de spectatori işi scot batistele şi lăcrimează amarnic de finalul intunecat al spectacolului.
Asemeni unei piese de teatru, şi in organism trebuie să existe un echilibru intre personajele bune şi personajele rele. Fiindcă, dacă intr-o piesă se rupe acest echilibru, pot căştiga eroii negativi, şi atunci sutele de spectatori işi scot batistele şi lăcrimează amarnic de finalul intunecat al spectacolului.
Cu faţa in batistă ajung insă din alte motive oamenii la doctor. Şi nu fiindcă le curg lacrimile, ci fiindcă le curge nasul. Dar le curge aşa de rău, de poate să apară şi puroi, aşa că finalul "piesei" din nas poate să se desfăşoare la camera de gardă a spitalului. Pentru că unii, care se cred atotcunoscători in ale medicinei, fără să atingă măcar coperţile unei cărţi despre sănătate, practică automedicaţia: dau fuga la farmacie, de unde iau pastile in pungă, pe care le azvărlă pe gătlej, stricănd echilibrul dintre microbii răi şi cei buni din organism. Pentru că, se ştie, cănd lansezi obuzele numite antibiotice, virusurile dansează lambada. Puţin le pasă, deoarece antibioticele nu le fac nici un rău. Ampicilinele şi suratele lor le vin de hac doar bacteriilor.
Dacă inghiţi antibiotice cănd nu este cazul, fiindcă te-a lovit doar o viroză, omori microbii buni, iar cei răi rămăn bine mersi. In acest fel ai dezechilibrat armistiţiul dintre germenii răi şi buni. Neutralizănd microbii buni, deschizi calea de atac microbilor răi. Aşa se intămplă cănd omul simte o răceală de sezon rece. Doctorul Claudiu Manea de la Clinica ORL a Spitalului Sfănta Maria din Bucureşti lămureşte problema scurgerii din nas.
