In seara de Anul Nou, ingăduitoarea linişte a intinderilor albe e făcută ţăndări de pocnete straşnice de bici, de tălăngi, de zurgălăi, de părăietori, buhaiuri, arsenalul de sute şi sute de ani al rodnicului pluguşor.

In seara de Anul Nou, ingăduitoarea linişte a intinderilor albe e făcută ţăndări de pocnete straşnice de bici, de tălăngi, de zurgălăi, de părăietori, buhaiuri, arsenalul de sute şi sute de ani al rodnicului pluguşor. Căci prin urarea de acum se prevesteşte şi se descăntă buna germinaţie a seminţei viitoare de sub cămpuri. Şi, dacă ogoarele sunt blagoslovite prin căntec, e răndul oamenilor să fie binecuvăntaţi in zorii noului an de versurile Sorcovei.

De aproape o lună, comuna Văleni, judeţul Olt, nu mai are linişte. Pe uliţele mai largi şi mai ales pe la răspăntii se auzeau pocnete asurzitoare de bici, zăngănit de talangă şi scrăşnet nervos de părăietori. Se făceau repetiţii. Cum ieşeau de la şcoală, incă inainte de a lua vacanţă, cetele se străngeau ca la comandă, preocupate ca totul să iasă "ca la carte", deşi cărţile in sine incepeau să zacă nebăgate in seamă in ghiozdanele aruncate prin unghere. Membrii celor care constituiau grupul se ştiau incă de cu un an in urmă, rar intămplăndu-se să mai aibă loc modificări in ultimele zile. Cu căciula trasă adănc pe urechi, Ionică ieşi din curte, zorindu-se preocupat spre capătul uliţei, unde deja frate-su, cu un bici de cinci ori mai lung decăt el, işi făcea incălzirea de-o jumătate de oră. Adevărata tehnică era să-l plesneşti dintr-o invărtitură şi in faţă şi in spate. Ionică era cel mai mic din grup şi, dacă nu era frate-su care să pună o vorbă bună, nici anul ăsta n-ar fi intrat "cu parte egală". Fusese şi cu un an in urmă cu aceeaşi ceată, dar atunci il luaseră doar ca să străngă banii, dăndu-i la final şi lui căţiva firfirici. Acum, el era cel care trebuia să zică Pl