Trupa de dans a elevilor cu deficienţe hipoacuzice de la Centrul „Beethoven“ din Craiova nu mai are nevoie de nici o prezentare, copiii uimind o ţară întreagă cu spectacolele lor. Puţini ştiu însă că în spatele lor sau, mai bine zis, în faţa lor, ca să le arate mişcările, stă o profesoară, inginer mecanic, pentru care trupa de dans de la „Beethoven“ a devenit a doua ei casă. Am găsit-o pe profesoara Filomela Salahoru în sala de dans a Centrului „Beethoven“ singură, înconjurată de poze şi amintiri. Elevii au plecat la casele lor în vacanţa de Sărbători şi deja ea le simte lipsa. Sunt o familie, cu bucurii şi necazuri, cu realizări şi dezamăgiri: profesoara de discipline tehnice care face dans şi elevii ei. Povestea lor a început în 1996, atunci când Filomela a dat examen de titularizare şi destinul, aşa cum spune ea, a adus-o la Centrul „Beethoven“. „Iniţial nu am vrut să vin aici şi mă hotărâsem să las postul. Era teama de necunoscut, nu ştiam nimic despre aceşti copii, dar, după ce am intrat prima dată în clasă, am observat că nu este aşa greu. Pentru că am vrut să mă înţeleg mai bine cu ei, am învăţat limbajul mimico-gestual chiar de la ei. Eu îi învăţam ceva, iar ei, la începutul fiecărei ore, mă învăţau câteva semne“, a povestit Filomela. Mugur Mihăescu, partener de dans Şi tot aici, la centru, a putut să îşi împlinească şi unul din visurile copilăriei şi tinereţii ei, dansul. „Dintotdeauna mi-a plăcut dansul. În liceu am făcut parte dintr-o trupă de dans şi partenerul meu era Mugur Mihăescu. Şi în facultate am continuat să dansez, am avut o trupă care dădea reprezentaţii în spectacolele cu Vacanţa Mare. Am început să lucrez cu elevii de la „Beethoven“ tot dintr-o întâmplare. I-am văzut că lucrau la un dans cu profesoara de sport şi am intrat şi eu în sală. Trebuia să plece la un concurs la Reşiţa. Le-am dat şi eu unele idei, le-am arătat câteva dansuri şi