Romanii au excomunicat politica din viata lor. Pana si discursul festiv al popularului Traian Basescu a fost primit cu mai putin entuziasm decat la Revelionul precedent, pentru ca a fost putin politizat.
Demagogia si imoralitatea unor alesi si numiti au facut ca politica sa ajunga in vocabularul curent al anului trecut sinonima cu politicianismul. Asociata galcevei (cearta dintre palate), duplicitatii (jocurile de culise dintre PNL, PSD si PD), coruptiei (scandalul „Remes”) si sterilitatii (suspendarea presedintelui), numele ei starneste iritare dezgustata. Chiar utilitatea politicii, asupra careia se exercita si presiunea rezultatului imediat si masurabil, este pusa la indoiala. Unii propun interzicerea acestei meserii (pe bloguri), eliberarea Casei Poporului de politicieni (niste taximetristi) si instalarea unui corp conducator de specialisti (tot pe net).
Desi statistica, aparatul de masura a opiniilor si sentimentelor, nu inregistreaza fluctuatii majore in nemultumirea fata de politica, acul barometrului Soros semnaleaza totusi o crestere usoara a dezinteresului (73% in 2007, fata de 71% in 2006). Distantarea nu este apolitica, creata de avantul capitalismului, din moment ce romanii cred, intr-un procent mai mare ca in 2006, ca decizia politica are un impact major asupra vietii lor. 83% se declara insa neputinciosi cand vine vorba despre puterea lor de a o influenta. Nu revelatia ca exista viata si in afara politicii i-a indepartat pe romani de votul din noiembrie, ci inutilitatea lui. Convingerea ca indiferent ce partid, ce politician sau ce sistem electoral ar vota nu se schimba nimic palpabil provoaca frustrare si furie.
Contrar parerii generale, frustrarea si furia nu sunt obligatoriu motoarele sociale ale votului de protest. Nevoia reprimata naste furie, iar furia neexprimata aduce tristetea, cu intregul ei tablou clinic, n
