Song-ul a fost viaţa lui Ioan Luchian Mihalea. Nu este o deducţie, ci o confirmare venită din multe părţi, de la cei care l-au cunoscut. "Măi, n-aţi fi nimic fără mine... Dar nici eu n-aş fi nimic fără voi!", le-a zis Oanţă tinerilor din grupul său coral. AUDIO: â Cine iubeşte şi lasă â Sărba tot pe loc â Kalinka âKatiuşa
Song-ul a fost viaţa lui Ioan Luchian Mihalea. Nu este o deducţie, ci o confirmare venită din multe părţi, de la cei care l-au cunoscut. "Măi, n-aţi fi nimic fără mine... Dar nici eu n-aş fi nimic fără voi!", le-a zis Oanţă tinerilor din grupul său coral.
Fără Mihalea, Song-ul n-ar fi putut exista, aşa cum fără el aproape că a dispărut. Au rămas aceiaşi oameni, cu acelaşi talent, dar nu pe scenă. Le lipseşte Oanţă. El i-a invăţat să fie discreţi, respectuoşi. El ii făcea să se simtă tineri, frumoşi şi liberi. El i-a invăţat să zămbească şi să aibă atitudine. El era mentorul, iar ei, Dinastia Song. Legătura lor s-a păstrat peste timp. Unora li s-a arătat in vis, de aceea mulţi nici nu spun că Mihalea nu mai este, ci doar c-a plecat puţin. Iar "«Perioada Oanţă» revine in memorie ca un vis splendid, irepetabil ca şi adolescenţa", aşa cum spune Ioana Bogdan.
MĂNÃ... DE FIER. A căştigat publicul de toate vărstele, l-a sedus, l-a fermecat oferindu-i un program vesel, antrenant, uneori interactiv, performanţe interpretative de cea mai bună calitate din repertoriul clasic sau modern. Ştia să conducă cu mănă de fier "mulţimea coriştilor studenţi" sau pe cea a "prichindeilor". Telefona, convingea, antrena directori de fabrici de pantofi, de confecţii, să facă numai costumaşe originale pentru copiii Minisong-ului sau cămăşi colorate asortate pentru blugii studenţilor lui. Nici tu urmă de maşini fiţoase, concedii in insule exotice, deşi poate şi le-ar fi dorit!
Nimic nu era
