Cel clasic, executat la Berlin, ce se poate vedea în mai toate şcolile, ni-l arată pe Cantemir în armură, cu sceptrul în mînă sprijinit pe un teanc de cărţi, cu hermina albă de domnitor lunecînd peste braţul înzăuat.
Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga bărbiei.
La gît, o eşarfă de mătase, atîrnînd peste armură ca un fluture. Ciudat. Bărbăţia imaginii nu reuşeşte să ascundă un anume aer feminin...
Neculce îi face două portrete. Primul înainte de a fi domn:
...era atunce nerăbdătoriu şi mînios, zlobiv (rău) la beţie, şi-i ieşisă numele de om rău.
După înscăunare:
Iar acmu, viind cu domnia, nu ştiu, să-şi piiardă numele cel rău; au doar mai la vîrstă venisă, au doar chivernisisă viiaţa lui unde nu era pace? Că aşč să arăta de bun şi de blînd! Tuturor uşe deschisă şi nemăreţu, de vorovič cu toţi copiii.
Vorbea cu toţi copiii!... Amănunt tuşant...
Deci, boierii, văzînd aşč milă şi nemărire, începusă toţi a să lipi şi a-l lăuda. Era omu învăţat. Numai la giudecăţi nu prč putč lua sama bine, poate fi trăind mult la }arigrad în streinătate. Lăcomie nu avč mare, lucrurile lui poftea să fie lăudate.
Amor propriu de artist.
CUM S|-L PRIND| pe Brîncoveanu?... Că aşa fusese înţelegerea. Minciună şi vicleşug. Fraţi de limbă şi de neam căutîndu-şi unii altora pieirea! Ce să mai scrie bietul martor al anilor una mie şi nouă sute şi nouăzeci?... Neculce a zis totul:
...că ne-am înmulţit obiceiuri rele asupră şi ne-au făcut oameni de nimică de sîntem, că ne-au călcat precum le-a fost voia... Căutaţi acmu de socotiţi ce fără de năroc ţară şi oameni...
Noroc?... Norocul însă îi ajută pe cei tari. De la marele han venise firmanul de prindere a domnitorului muntea