Cateva subiecte revin, in fiecare an, cu rigoare calendaristica in sumarele jurnalelor de stiri: ambulantele cu petrecareti care au mancat prea multi carnati de Craciun si de Anul Nou, inundatiile traditionale de primavara, trenurile blocate in plin camp vara, din cauza caniculei, si trenurile blocate in camp iarna, din cauza troienelor de zapada.

Anul acesta, respectivele jurnale de actualitati nu ma intereseaza deloc. Nici nu vreau sa aud de ele. Au stat trenuri in camp 5, 10, 15 ore, calatori disperati si inghetati au sunat la toate televiziunile, s-au transformat in jurnalisti ad-hoc, au pus, cu ajutorul entuziast al reporterilor TV, Ministerul Transporturilor pe jar, inzapezirile au fost decretate evenimentul momentului, au fost intoarse pe toate partile in lungi dezbateri televizate, insusi ministrul Orban a oferit explicatii, a dat piept cu rafalele de intrebari.

Dupa ce am stat opt ore intr-un tren, intre Ploiesti si Bucuresti, spectacolul media cu zbaterile neputincioase ale autoritatilor si cu pumnii inclestati ai pasagerilor congelati ramane foarte departe de mine. Odata ce am trait evenimentul, stirea derivata din el ma lasa cu totul si cu totul rece.

Ce nu inteleg, totusi, e de ce trebuie sa dea explicatii insusi dl Ludovic Orban pentru trenurile intarziate si pentru macazurile inghetate. E, as spune, un fenomen interesant al administratiilor romanesti: cand ceva nu functioneaza, te duci cu jalba direct la seful al mare. Indiferent de inaltimea piramidei ierarhice, aceasta este escaladata instantaneu, in special cand in joc se prinde o televiziune.

Agenda cu numere de telefon a jurnalistilor, ca si cea cu nume de tapi ispasitori a cetatenilor e scurta si responsabilii sunt cautati imediat la varf, prin ministere.

Ministrul Orban a incercat, din cate am auzit, sa explice cum vor fi dezghetate macazuri