Spuneţi-mi unde,-n care ţară e Flora, acea romană ca un vis, Arhipiada unde-i şi Thais, a ei prea mîndră verişoară..." Anul trecut, după Revelion, m-au bîntuit cîteva zile aceste versuri şi cele următoare, din Balada doamnelor de altădată, inclusiv întrebarea-refren "Dar unde sînt zăpezile de an?" După Crăciun, pe 26 decemmbrie, mi-am adus aminte de povestea lui Andersen Fetiţa cu chibriturile. Noaptea, pe la zece, la o intersecţie o fată de vreo zece ani, îmbrăcată subţire, cerşea aproape îngheţată de frig. Tremura din tot corpul şi clănţănea din dinţi. La vreo cincizeci de metri mai jos, un accident de automobil, cu două maşini care se loviseră în bot. În jurul lor se învîrteau mai mulţi poliţişti. Se oprise acolo, ca să se afle în treabă, şi un Logan al poliţiei comunitare. La intersecţie, fetiţa se învîrtea năucită printre maşinile care aşteptau la stop. Pe trotuar stătea cu ochii pe ea un dîrlău bine înfofolit.
Înţeleg că poliştii comunitari mai închid ochii la cerşetori, dar să te duci să caşti ochii la un accident, în loc să iei un copil din frig şi să-l înhaţi pe derbedeul care-l ţine acolo, mi se pare mai mult decît revoltător. E sfîşietor!
Dacă vrei să culegi un asemenea copil din stradă, te trezeşti că vine cel care-l supreghează de la distanţă şi te ameninţă cu ranga. După cum am aflat, derbedeii ăştia păzesc copiii-cerşetori de teamă să nu fie izgoniţi de concurenţă, ca şi cum ar fi nişte puşculiţe ambulante. Nu-mi vine să cred că poliţiştii comunitari ai Bucureştiului, care se învîrt cu maşinile prin cartiere tocmai ca să vîneze infracţionalitatea măruntă, nu văd ce se întîmplă cu aceşti copii supuşi la asemenea tratamente bestiale. Iar dacă totuşi nu le văd, ar trebui înlocuiţi cu alţii, care au vederea mai ageră. Despre ONG-urile care au ca obiect declarat de activitate ajutorarea copiilor străzii am tot scris. Între timp, unii dintre ac
